I si F.F

Tocmai se despartisera…nu..tocmai si-au luat la revedere.I. si F.F isi luau la revedere pentru un timp.El pleaca in cautarea aventurii.Pleaca sa ajute oamenii si sa-i faca sa inteleaga ce-i iubirea si fericirea.Stie ca I. il va astepta indiferent daca va veni acasa cu o infrangere sau cu o reusita.O privi pentru ultima data ....Privi in ochii aceia care de fiecare data ii raspundeau cu duiosie si caldura.Ea zambea..ca intodeaua. El .parca voia sa-i spuna:nu vezi ca plec?de ce nu plangi?de ce nu-mi ceri sa nu plec?I. stia ca ce vrea F.F sa faca e bine.nu voia sa fie egoista si sa-l pastreze numai pentru ea.oamenii aveau nevoie de el...de libertatea pe care o avea in sange,de o vorba calda pe care ti-o spune cand e nevoie,aveau nevoie de un prieten.da..ii era greu,dar nu voia ca el sa o vada asa.pentru el I. este puternica,mereu cu zambetul pe buze si intodeauna acolo pentru el.asa si e.I. il va astepta...ei se vor vedea in fiecare noapte,vor zbura de la stele pe pamant pentru ca oamenii sa le vada iubirea si sa invete din ea.acolo sus ei zboara...zboara impreuna tinandu-se intodeauna de mana.I. stieca F.F o va apara,o va sfatui si o va invata sa faca bine.ii atinge fata,buzele ca sa-i ramana bine imprimate in minte si in maini,o saruta si in acel moment ea incepe sa straluceasca.e invaluita intr-o lumina alba,argintie...e fericita.F.F ii zambeste mandru ca ea e a lui.ii spune ca se vor vedea mai tarziu..acolo sus,unde lor le place cel mai mult.ii saruta mana.o strange in brate si ii curg lacrimi...lacrimi care ii spala obrazul si ii purifica culoarea ochilor care se intunecase de la atata timp petrecut pe pamant.F.F nu credea ca o sa planga,plange nu de tristete..plange pentru a se purifica.I. il saruta si ii sterge lacrimile.ii strange cu putere mainile lui intr-ale ei si incet se indeparteaza...amandoi avand zambetul pe buze.dupa caderea lunii si cand stelele apar Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana se vor vedea....vor zbura din nou...