luni, 17 noiembrie 2008

N-am titlu

Intuneric si frig…am ajuns intr-un loc in care nu mai simt,in care totul s-a transformat in nimic. sunt intr-o poveste si vreau cu nerabdare sa-i aflu finalul.citesc printre randuri ca sa termin mai repede,dar nu reusesc sa ajung la sfarsit.vreau sa sarut vantul,sa simt ploaia…sa vad lumina si nu intunericul.nisipul imi intra in ochi si nu ma lasa sa citesc mai departe.o fi si asta un semn cum ca n-ar trebui sa mai caut sfarsitul.nu ma pot bucura de literele care au fost asternute pe hartie pentru mine.cine mi-a scris povestea?de ce am luat cartea?nisipul tot nu vrea sa iasa din ochiul meu drept...pasesc spre mare ca sa-mi clatesc ochiul.ma atinge si scap cartea.pentru o clipa m-am panicat,apoi mi-am dat seamana ca acesta era sfarsitul.marea m-a spalat.

5 comentarii:

Septimia spunea...

"canta-mi povestea..."...sfarsitul e intotdeauna un inceput..de ce intuneric?imi place textul ;)

Ali spunea...

imi place intunericul,adica noaptea mai mult decat ziua intr-un fel,dar nu intuneric bezna.e mai misterios:)

dishku spunea...

ala nu e sfarsitul...nimic nu are sfarsit doar ca reincepe altceva....si nu cauta finalul...zi ca ti'e lene sau ceva si astepata sa se intample ce trebuie sa fie in poveste...asa cum e ea

Unknown spunea...

frumos:X...superb textul..

Ali spunea...

mersi florin:)