Arta

Luminile se aprind.Atentia e indreptata asupra ei.Astazi e ziua cea mare,inca de dimineata de cand s-a trezit nu voia sa se ridice,voia sa se ascunda sub patura si sa nu fie vazuta de nimeni.Momentul a venit si lumea nu e acolo…Luminile sunt aprinse,tablourile asezate,gustarile si sampania la locul lor.Tot ce vede ea in galerie sunt mastile pe care le pictase cu cateva zile in urma avand o imensa nevoie de afectiune.Nevoie de atentie.Isi spunea ca nu conteaza ca lumea nu a venit,de fapt acest lucru o sfasaia pe dinauntru.Familia ei,prietenii nu erau acolo.El,nu era.
Se plimba ,isi analiza arta.In majoritatea se putea citi frustrare,mult negru.Nevoia de pictura ii aparuse in adolescenta cand voia sa se exprime cumva,sa insemne ceva.Azi a reusit.A exprimat.Pacat.Nimeni nu era acolo…